Pivotul radicular – cand si cum se utilizeaza
Ce este pivotul radicular?
Cand un dinte este foarte cariat, a suferit o fractura extinsa sau un tratament endodontic (tratament de canal), restaurarea dintelui afectat se poate realiza cu ajutorul unui pivot intraradicular sau ştift care va fi la randul lui acoperit de o coroana. Dintele astfel restaurat va avea o rezistenta mare la fractura si viata lui pe arcada va fi implicit mai lunga.
Pivotul radicular este compus din doua parti: o portiune ancorata in radacina(ile) dintelui afectat si o portiune supragingivala pe care se va aseza coroana sau restaurarea finala.
Pivotii radiculari pot fi: prefabricati sau individuali. Cei prefabricati pot fi metalici(foarte rar folositi in prezent) sau din fibre (carbon, sticla) impregnate in rasina compozita. Cei individuali sunt fabricati in laboratorul de tehnica si au nevoie de minim doua sedinte in vederea prepararii lor. In prima sedinta se prepara loja radiculara si se ia o amprenta, urmand ca in sedinta urmatoare piesa protetica sa fie verificata de medic si cimentata in preparatie.
Stifturile prefabricate din fibra de carbon sau sticla sunt la ora actuala preferati de medicii specialisti endodonti deoarece proprietatile lor mecanice similare tesuturilor dentare si adeziunea buna ii ridica in topul restaurarilor longevive.
Cand se utilizeaza pivotul radicular?
Dintii tratati pe canal, devitali au o rezistenta mecanica mult redusa fata de dintii vitali, “cu nerv”. La dintii cu pulpa dentara, lichidul din tubulii dentinari si prelungirile celulelor pulpare numite odontoblaste formeaza un hidrogel care protejeaza dintele atat de invazia bacteriana si implicit a toxinelor si ofera rezistenta crescuta mecanica, impiedicand fracturile extinse. Dintele fara nerv, nemaiavand aceleasi proprietati mecanice (e mai fragil) va trebui restaurat intr-un mod in care sa se previna posibilele fracturi, cea mai de actualitate solutie este pivotul radicular din fibra impregnata cu rasina compozita.
Distructiile mari coronare, subgingivale pot fi restaurate cu ajutorul acestor dispozitive, alegerea lor depinzand de optiunea clinicianului, doleantele pacientului, posibilele alergii, buget etc.
Alegerea materialului
In diferite lucrări se subliniază distributia diferita a fortelor la dinții naturali fata de dinții restaurati iar în cazul dinților restaurati, distribuția este afectată în mod important de materialul folosit pentru pivot (Adanir & Belli, 2007 ; Coelho et al, 2009). Originea acestei distribuții diferite constă în diferența între modulele de elasticitate ale materialelor versus dentina (aproape 18 GPa pentru dentină, 30 GPa pentru posturile din fibră de sticlă, și 210 GPa pentru oțel inoxidabil). Stresul se concentrează în zonele de material neomogen, cum ar fi interfețele. Interfețele dmaterialelor cu diferite module de elasticitate reprezintă veriga slabă a sistemelor de refacere, deoarece discrepanta intre duritatile / rigiditatile diferite influenteaza distributia stressului (Barjau-Escribano et al, 2006;. Sorrentino et al, 2007;.. Zarone et al, 2006) . In urma testelor efectuate pe dinti sub sarcini de încovoiere si compresiune s-a concluzionat că datorita modulului mare de elasticitate ale pivotilor metalici, stressul cel mai mare se va concentra la interfata pivot-dentina (Genovese et al, 2005;. Hsu et al, 2009;. Okamoto și colab ., 2008; Pegoretti et al, 2002). Ca o concluzie, restaurarile prin pivoti metalici pot favoriza in unele cazuri aparitia fracturilor dintilor restaurati, inclusiv a radacinilor acestora.
