Caria dentara – tratamente moderne
Una dintre cele mai frecvent intalnite probleme dentare este caria dentara si complicatiile ei. Dupa ce medicul trateaza caria dentara se pune problema restaurarii defectului (cavitatea rezultata).
In cazul in care se decide asupra unei obturatii directe (clasica “plomba”), materialele se impart in cateva clase principale: cimenturi, materiale rasinice, amalgame dentare.
Cum restauram dintele afectat de caria dentara?
1. Cimenturi – au la baza o structura de polisticla, pot fi simple sau modificate cu rasini. Au fost introduse in stomatologie recent – anii ’70.
Ce ne place:
– nu sunt foarte pretentioase in privinta umiditatii;
– usor de aplicat (folosite in special la copii), elibereaza fluor (cariostatic);
– adera foarte bine chimic de dentina;
– cost relativ redus.
Ce nu ne place:
– se dizolva in timp;
– nerezistent;
– estetica mediocra;
2. Compozitele – sau “plomba alba” sunt unele dintre cele mai cerute si folosite materiale de restaurare directa. Li se mai spune si “plombe din portelan”. Este gresita exprimarea deoarece nu au structura de portelan. Adevarata “plomba de portelan” se face indirect, in laboratorul dentar, dupa o preparare speciala a dintelui, amprentare urmand sa fie cimentata ulterior.
Ce este compozitul?
Materialul de baza sau matricea este o rasina sintetica cu umplutura anorganica (filler). Mai contine un initiator de polimerizare, un agent de cuplare a celor doua componente si un catalizator. Tehnica de pregatire a cavitatii si de aplicare a acestui tip de material este foarte laborioasa si orice greseala se reflecta asupra calitatii obturatiei. Durata medie de viata a acestor obturatii este de 6-7 ani (variaza de la2 ani la 10 ani). Uneori inlocuirea lor se face datorita defectelor aparute peste timp (infiltratii marginale, modificari de culoare, carii marginale etc). Atentie! Orice eroare in aplicarea materialului scade din durata de viata a obturatiei si poate compromite sanatatea si integritatea dintelui.
De aceea se spune ca sunt cele mai exigente materiale din punct de vedere al aplicarii necesitand urmarirea si executarea conforma a tuturor etapelor mentionate de producatorul materialului.
Ce ne place:
– estetica remarcabila – dar inferioara portelanului;
– rezistenta si duritate bune;
– longevitate;
– spectru de indicatii foarte larg;
Ce nu ne place:
– aplicare laborioasa si consumatoare de timp;
– contractie de priza si posibila dezlipire de pe peretii dintelui (cauza principala a esecurilor) si risc de carie secundara;
– toxic pentru pulpa dintelui (necesita obturatie de baza);
– longevitatea este totusi inferioara amalgamului si restaurarilor din portelan;
– pret de cost crescut.
3. Amalgamul dentar – probabil una din cele mai vechi solutii de restaurare directa, amalgamul se mai foloseste si azi. Utilizarea sa dateaza din anii 1800, fiind unul din cele mai frecvent folosite materiale in trecut. Ca avantaje enumeram simplitatea aplicarii, costul de pret redus si longevitatea remarcabila a obturatiilor. Ca dezavantaje sunt toxicitatea materialului (contine aproximativ 50% mercur), sacrificiul de substanta dentara indemna in prepararea pentru amalgam, risc de galvanism etc.
Toxicitatea mercurului din amalgam si vaporii emisi de acest compus este o problema controversata. Nu exista studii stiintifice sa ateste sigur imbolnavirea organismului datorita obturatiilor cu amalgam. De altfel si obturatiile de compozit pot avea efecte nocive asupra organismului prin prezenta compusilor de tipul bisfenol-A care contribuie la dereglari hormonale uneori grave. Cert este ca expunerea la mercurul din amalgamul dentar , chiar si in cantitati micronice, exista totusi iar acesta se acumuleaza in ficat, rinichi de-a lungul timpului impreuna cu mercurul introdus in organism din alte surse.
Ca o concluzie generala, majoritatea materialelor folosite in stomatologia moderna sunt mai mult sau mai putin biocompatibile iar aplicarea acestora necesita consimtamantul informat din partea pacientului si o analiza atenta a riscurilor consecutive.
